Localitatea, cunoscută pentru izvoarele de apă minerală, se întinde la poalele munților Harghita și se află la 5 km de Baraolt, de care aparține din punct de vedere administrativ. Lângă Varbukk, acolo unde se întindeau odinioară pădurile lui Lázár Apor, localnicii cunoșteau un alt renumit toponim. Dungo Teto, care „se află pe un munte înalt, și-a luat numele de la vâjâitul vântului.”

Se spune că „localnicii rareori beau apă de fântână, căci de-a lungul străzii principale, în fața vechii clădiri a fabricii de îmbuteliat apă minerală de la izvorul Baross, curge neîncetat apa minerală carbogazoasă cu conținut de fier”. Nu există date istorice privind originile localității. Legenda spune că în vechime ,deasupra Pârâului Cetății, stătea o puternică cetate construită de Tiburc sau Tiborc, fiul Saroltei. Se crede că numele localității, Biborcfalva, îsi are originea în acest prenume. Cercetările arheologice efectuate pe suprafața cetății Tiburczvára au dezvăluit incinta ovală a unei fortificații medievale târzii. Prima menționare documentară a satului datează din anii 1330, când în trei ani consecutivi (1332, 1333, 1334) preotul Blasius din „villa Bybouh” sau „ villa Byborch” ce aparținea de arhidiaconul de Sepsi, a fost nevoit să plătească diferite sume ca dijmă Scaunului Papal. Sursele scrise medievale fac rareori referire la sat. Mai târziu, după răspândirea Reformei, Boborțeni figurează printre satele care aparțineau de protopopiatul Ținutului Pădurii, biserica reformată monument fiind deseori vizitată de turiștii amatori de artă veche.