Așezarea a luat ființă în urma contopirii părților de hotar ale satelor Frumoasa și Mihăileni, desprinderea totală a unității administrative înfăptuindu-se abia în jurul anului 1850. Denumirea localității provine din substantivul maghiar de origine slavă lok (= vale mică). Numele „Gyimes-Loka“ apare pentru prima dată în actele oficiale în anul 1701. Valea Ghimeșului, adică zona de izvor a râului Trotuș este populată de locuitorii a trei sate: Lunca de Sus, Lunca de Jos și Ghimeș-Făget. Localnicii de etnie maghiară se numesc ceangăi din Ghimeș pentru a se diferenția de cei aparținând ramurii din Moldova.

Lunca de sus este prima localitate din valea Ghimeșului, întinzându-se de la Izvorul Trotușului până la Valea Boroș. Coborând în vale ajungem prima dată la Izvorul Trotușului, de unde, prin pasul Kabala, urmând un drum forestier, ajungem la capela Sf. Duh de pe platoul Muntele Frumos, locul favorit de pelerinaj al locuitorilor din Ghimeș.

Părțile satului sunt următoarele: Valea Raței, un mic sat risipit, Izvorul Trotușului, Comiat, Valea Rajkó sau Valea Lupilor, Valea Bothavas, Valea Rina ce duce pe creasta Muntele Păgânilor (la sada de la Rina a existat cândva un punct de control militar), Valea Gârbea (linia ferată dinspre Livezi coboară urmând această vale, care la nord este delimitată de dealurile Sáj și Gârbea, iar spre sud se întinde spre lanțurile muntoase Bükkös și Kopac). Drumul județean 124 din vale duce la Livezi, Valea Ugra (din dreapta râului Trotuș, urmează creasta Ugrasarka – până la 1309 m – apoi se ajunge pe vârful Apahavas (1330 m), iar în final Văile Szőcsökpataka și Gáborokpataka.