Legendă
Formarea tradițiilor cultului Sfântului Ladislau din Ghimeș a fost influențată de folclorul secuiesc, mai ales de cel din regiunea Ciucului, dat fiind că coloniștii ceangăi duceau cu ei tradițiile și în noile habitate. Pe creasta dintre Ciuc și Ghimeș s-au construit două capele – în Poiana Păgânului, Capela Sfântului Ladislau, iar în Poiana Frumoasă, Capela Sfântei Treimi.
Acestea simbolizau sacralitatea graniței și-l comemorau pe sfântul rege protector. În secolul al XIX-lea, după ruinarea capelei de pe Poiana Păgânului, cealaltă capelă a devenit locul principal atribuit cultului Sfântului. Ca moștenire a tradițiilor medievale, din anii 1990, membrii bisericii de la Lunca de Sus sărbătoresc ziua Sfântului Ladislau cu un pelerinaj ținut în locul ruinelor medievale, unde în 2014 s-a construit și o capelă nouă, comemorând aceste tradiții. Scena principală a legendelor Sfântului Ladislau din Ghimeș s-a desfășurat în această locație. Conform numeroaselor variante de text, în acești munți s-a luptat regele sfânt cu păgânii care atacau țara. Memoria acestor lupte se păstrează în toponime ca Poiana Păgânului sau Vârful Tătarilor, precum și printr-un sistem de șanțuri în partea estică a Poienii Frumoase. Ciclul legendar variat îl pomenește și pe calul-minune al Sfântului, care putea să vorbească, și care avea atât puterea de a petrifica, cât și pe cea de-a elibera apa ce acoperea atunci Bazinul Ciucului și Strâmtoarea Ghimeșului.
De figura acestui cal năzdrăvan se leagă și ultima Marți dinaintea Postului Paștelui. Povestea romantică a întoarcerii regelui deghizat se cunoaște doar în această regiune a Ghimeșului și a Moldovei. După tradițiile legendare chiar și Capela Sfântei Treimi a fost construită de către Sfântul Ladislau după victoria asupra dușmanilor păgâni. În apropierea acestei capele, izvorul fântânii numit Küpüs a țâșnit către el, iar urma potcoavei calului său se vede și azi într-o piatră. Motivul urmei potcoavei în pietre se găsește și în alte locuri în Ghimeș: la hotarul satelor Ciugheș și Coșnea se pomenește despre pietre de acest fel, iar pe o stâncă numită Stânca Bufniței, în zona Poienii Fagului, se găsește în piatră urma tălpii regelui sfânt. După variantele ceangăilor, oastea Sfântului Ladislau se lupta cu dușmanii sub Stânca Bufniței, în timp ce regele observa bătălia stând sus pe stâncă.
Patrimoniu natural
Satul și zona alăturată aparține în totalitate ariei protejate Munții Ciucului. Peisajul caracteristic ceangău este cunoscut prin toată Europa datorită luncilor sale de munte, și diversitatea acestora realizată prin tradiția miilor de ani. Inițial zona era una împădurită, dar prin munca localnicilor în zilele noastre vedem numai pajiște și lunci. Aceste lunci sunt în protejate, deoarece dacă localnicii de aici renunță la tradiția lor, și nu mai muncesc pământul, acesta pierde diversitatea sa, de aceea aria este declarată protejată de întreaga Uniune Europeană. Prin statutul său zona oferă un loc de refugiu plantelor precum știrigoaia (Veratrum nigrum), pesmă de specie Centaurea mollis, papucul doamnei (Cypripedium calceolus), cupa (Gentiana acaulis) atât și mai multor specii de Trifolium sp., ca și dungățea, trifoiul și trifoiul de munte (Trifolium alpestre, T. pannonicum, T. montanum).
De ciudă sau nu aici putem găsii și câteva specii de orhidee, al cărui rădăcini sunt folosite de localnici ca afrodisiace. Printre aceștia se numără Mâna Maicii Domnului (Dactylorhiza maculata), unghia găii (Gymnadenia conopsea) și poroinic (din specia: Orchis militaris), cel mai rar din zonă. Primăvara dealurile sunt albe nu doar de zăpada rămasă în umbre, dar și de ghiocei (Galanthus nivalis), însă din păcate culesul excesiv a împinso pe lista roșie, deci trebuie protejată. Flora bogată a luncile ceangăilor atrage numeroase insecte, fiecare cu relația sa foarte specială cu câte o floare. Dar să nu credeți, că localnicii duc lipsă de alte animale, căci pârâurile de munte aduc cu miile broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria), care face chiar și 10 kilometri până la locul de împerechere.