Una dintre cele mai puțin cunoscute regiuni ale Regatului Maghiar medieval este cea de dincolo de Drava, care a dispărut din conștiința istorică maghiară deja în secolul al XIX-lea. Limita de nord a regiunii este marcată de râul Drava, cele de nord-est și est de Dunăre, către sud limita geografică a regiunii o constituie râul Sava, iar către vest granița Regatului Maghiar. Partea mai mică, estică a regiunii, adică zona dintre Dunăre și Sava, poartă numele de Sirmia (în maghiară Szerémség), fiind alcătuită din comitatele Vukovska županija (în maghiară Valkó vármegye) la vest, Srijemska županija (în maghiară Szerém vármegye) la est, și Zemun (în maghiară Zimony) în colțul estic. Partea mai mare, cea vestică, este denumită în general Slavonia (în maghiară Szlavónia). Situația este îngreunată de faptul că în diferitele perioade istorice termenul de Slavonia indica regiuni diferite. În prezent, Sirmia este împărțită între Serbia și Croația, toponimul Slavonia este folosit de croați pentru a desemna partea de mijloc a regiunii de dincolo de Drava, cu centrul la Požega (în maghiară Pozsega), iar regiunea localităților Varaždin (în maghiară Varasd), Križevci (în maghiară Kőrös) și Zagreb (în maghiară Zágráb) poartă numele de „Croația continentală” sau Croația de Nord-Vest. În evul mediu târziu, Slavonia desemna partea de vest a regiunii dintre Drava și Sava, în timp ce partea de est nu avea un nume specific. Din secolul al XVIII-lea, partea de est a regiunii începea să fie denumită Slavonia, iar partea de vest se numea Croația. Inițial, Croația era limitată la regiunea de coastă a Adriaticii. Începând cu secolul al XV-lea, avansul otoman, care a devenit foarte semnificativ în această perioadă, „i-a împins” pe croați către nord, începând astfel popularea croată a teritoriului dintre Drava și Sava.