Sânvăsii este o localitate aflată la sud-est de municipiul Târgu-Mureș. Din cauza lipsei de surse documentare istoria medievală a satului este practic necunoscută. Numele apare pentru prima dată în Registrele de dijme papale, în dreptul anului 1332. Din punct de vedere al organizării ecleziastice a aparținut de decanatul de Mureș din arhidiaconatul de Tileagd. Preotul satului se numea Mátyás (Matia). Numele localității face referire la faptul că biserica a fost dedicată Sf. Ladislau.

În urma cercetărilor arheologice recente pe amplasamentul bisericii unitariene actuale au fost descoperite urmele unei biserici anterioare. Specialiștii datează acest prim edificiu în veacul al XII-lea, mai exact spre sfârșitul secolului. În măsura în care această datare se confirmă, nu putem exclude ipoteza ca această biserică timpurie să fi fost construită cu ocazia canonizării regelui Ladislau în 1192. Biserica trinavată, cu plan bazilical, se număra printre construcțiile de anvergură ale vremii, în incinta acesteia se practicau și înhumări. Presupunem că a fost distrusă cu ocazia invaziei tătare.

Edificiul actual în stil gotic a fost construit la sfârșitul secolului al XIII-lea și pe parcursul secolului următor. Pereții interiori au fost bogat decorați cu fresce, realizate în mai multe etape pe parcursul secolului al XV-lea. Decorul pictat al bisericii s-a distrus în timpul reconstrucției din secolul al XVIII-lea, o mare pierdere având în vedere că probabil erau reprezentări ale Legendei Sf. Ladislau. S-au păstrat picturile decorative de o calitate excepțională ale corului, ale arcului de triumf și ai pereților laterali ai arcului. Elementul constructiv specific al bisericii este turnul înalt ridicat la nord de cor, în vecinătatea sacristiei. Momentul construcției sale este incert. În general este datat la sfârșitul perioadei medievale, dar nu este exclus ca dimpotrivă, să fie parte a unui edificiu timpuriu. Relația dintre turn și biserică amintește de organizarea spațială a ordinelor călugărești mendicante. În această regiune este socotită o construcție neobișnuită, din care cauză în lumina ultimelor cercetări s-a formulat ipoteza conform căreia nu ar fi fost ridicată de comunitatea secuiască, ci ar fi aparținut unei familii nobiliare. Sursele documentare târzii fac referire la faptul că în secolul al XVI-lea patronii bisericii erau membri familiei Sigér. Locul de veci al familiei se regăsea în parterul turnului. Aici putem vedea piatra de mormânt a lui Matia Sigér. Familia, cu drept de patronat asupra bisericii, a permis localnicilor convertiți în urma Reformei la unitarianism să folosească biserica conform canoanelor noii religii adoptate. Acest lucru s-a întâmplat în anii 1580. Ulterior cultul Sf. Ladislau a trecut treptat în umbră. La sfârșitul secolului al XIX-lea memoria colectivă mai păstra vie doar tradiția existenței mănăstirii ctitorite de Sf. Ladislau, care ar fi stat pe locul bisericii unitariene. În ultimă instanță cercetările arheologice au confirmat parțial tradiția locală, căci edificiul actual a fost într-adevăr precedat de un altul mai vechi. Mai nou, reînvierea cultului regelui sfânt este reflectată de faptul că în anul 2000 a fost ridicată o statuie în cinstea sa.

Valea Nirajului este foarte bogată în obiective de arhitectură ecleziastică medievală de importanță deosebită. Printre acestea se numără și biserica unitariană de la Sânvăsii care, alături de frescele sale și rezultatele cercetărilor arheologice, a impresionat specialiști și istoricii locali deopotrivă.

Cercetările organizate în câteva campanii în 2009 și 2016 au fost efectuate de către specialiștii Muzeului din Târgu-Mureș, conduși de arheologul Zoltán Soós (membri echipei de cercetare: Zalán Györfi, Ünige Bencze, Oana Toda).

Sursele scrise, precum și interpretările stilistice susțin că biserica de astăzi a fost supusă de-a lungul vremii mai multor intervenții: adiacent a fost construit un turn, nava a fost lărgită, pereții corului au fost acoperiți cu picturi. Cercetările arheologice au dezvăluit însă date privind începuturile construcției. Astfel, într-un mormânt suprapus pe zidul bisericii a fost descoperită o monedă emisă de regele Béla al III-lea (1172-1169), plasând momentul construirii bisericii la sfârșitul secolului al XII-lea sau începutul secolului al XIII-lea. Pe latura nordică a bisericii se găsește o capelă, transformată în sacristie atunci când vechea biserică cu plan bazilical, descoperită sub biserica actuală, a fost reconstruită. Tot pe această latură, cercetările au dezvăluit un al treilea element constructiv, o capelă cu absidă în formă de potcoavă, considerată a fi o fază intermediară de construcție. Mai multe date vor putea fi obținute în urma unor cercetări viitoare.

Ținând cont de caracterul bisericii și contextul istoric în care ea a apărut, datele obținute prin cercetările arheologice susțin ipoteza unei ctitoriri nobiliare.