Legendă
Satul Sânvăsii, aflat pe cursul mijlociu al Nirajului, era probabil considerat până la Reformă un centru al cultului sfântului rege, datorită bisericii dedicate acestuia. Din secolul al XVI-lea, odată cu convertirea localnicilor la religia unitariană, s-a pierdut și cultul popular al regelui cavaler. Câteva fragmente de legende au supraviețuit însă până în secolele XIX-XX. Așa cum scria și Balázs Orbán în capitolul dedicat Scaunului Mureș din Descrierea Ținutului Secuiesc „conform tradiției obscure”, acolo unde se înalță vechea biserică unitariană, pe coama dealului se înălța odată mănăstirea întemeiată de regele Sf. Ladislau. Satul din apropiere și-a luat numele tot de la el.
La hotarul satului Sânvăsii, în apropierea satului Maiad, izvorăște un pârâu numit Pârâul Fântâna Regelui, care păstrează, de asemenea, amintirea cultului local al Sf. Ladislau. Tradiția populară susține că regele Ladislau, aflat la vânătoare, s-a odihnit lângă acest izvor (și a băut din apa fântânii). Pârâul Fântâna Regelui este cunoscut și datorită legendei, conform căreia în timpul invaziei tătare, localnicii din Maiad au scufundat clopotul bisericii în apele acestuia.
Ulterior, căutătorii de comori au săpat de nenumărate ori după el. Memoria familiei Sigér din Sănvăsiul medieval a fost păstrată vie de un șir întreg de legende. În secolul al XIX-lea se vorbea deja despre cetatea regelui Sügér, o fortificație ce se zărea de la mari distanțe și în a cărei pivnițe subterane erau ascunse comori, iar de la cetate până la biserica Sf. Ladislau se afla un pod suspendat peste vale. În prezent, amintirea Sf. Ladislau mai dăinuiește în primul rând în satele catolice din zona de izvor a Nirajului (în a.n. Țara Sfântă din Scaunul Mureș). Se poate bănui că sub zugrăveala bisericilor catolice de aici se ascunde câte un ansamblu de fresce cu reprezentarea legendei.
Patrimoniu natural
Sânvasii se află pe aria special protejată pentru păsări între Niraj și Târnava. Habitatele forate diverse între cele două râuri, dar și numeroasele plante și animale se pot găsii aici, fac ca zona să aibă o protecție mai strictă. Avifauna Nirajului este foarte bogată în păsări rare, precum pescărușul albastru (Alcedo atthis), pe care, dacă avem noroc, îl putem vedea stând pe o creangă subțirică, așteptând prada ideală. Însă nu e singurul, care face rost de hrană din apă,trupul stârcul pitic (Ixobrychus minutus) e atât de mic și ușor, încât poate să vâneze cu ușurință de pe stuf. Iar privind pe cer, putem vedea o pasăre prădătoare, cam mică pentru un vultur, acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), a cărui prezență ne arată bună starea și diversitatea ariei.
Păsările menționate mai sus, nu au ales lunca Nirajului întâmplător, deoarece pentru ei, dar nu și, râul este o sursă foarte bogată de mâncare. În apele din apropierea satului Sânvasii trăiesc specii de pești, ca și porcușorul de nisip sau porconu (Romanogobio kessleri), care este amenințat de extincție, moioaga sau mreana vânată/pătată (Barbus petenyi), cu o populație destul de numeroasă față de celelalte populații ale speciei. Boarța (Rhodeus amarus), este o altă specie foarte interesantă, deoarece femelele pun icrele în scoică, cu ajutorul papilei genitale. Iar lista continuă cu porcușorul de șes (Romanogobio vladykovi), babușca sau câra bulgărească (Sabanejewia balcanica), zvârluga (Cobitis elongatoides), și nu în ultimul rând, preferatul pescarilor, scobarul (Chondrostoma nasus), care trăiește în grupuri și în afara perioadei de împerechere.