Legendă
Unul dintre eroii cei mai populari ai legendelor istorice din Țara Călatei este Sfântul Ladislau, ducând astfel la supraviețuirea tradițiilor medievale din această zonă. O ramificarea a tronsonului Oradea – Cluj-Napoca, ce trece prin Țara Călatei, ocolește orașul-comoară și merge spre Turda, atingând în treacăt acel loc cultic din apropierea Cheilor Turzii (Fântâna Sfântului Ladislau), apare în surse scrise deja din secolele XV-XVI, fiind amintit de cărturarii medievali Pelbart din Timișoara și Anonymus din Kartuzy, și reprezentând unul dintre locurile de pelerinaj a multor credincioși din împrejurimea Turzii și din Țara Călatei.
Drumul pelerinilor venea dinspre Luna de Sus, în valea Feneșului, prin Săvădisla, așezare care, de-a lungul secolelor a devenit un centru local al venerării Sfântului Ladislau. Biserica numită Sf. Ladislau este menționată într-o diplomă încă din 1285 , iar în secolul al XV-lea se menționează un clopot și o capelă atribuită sfântului, aflate pe muntele cetății Liteni. Toponimele precum Cărarea/Calea Pelerinilor sau Izvorul Pelerinilor trimit la tradițiile vechi de pelerinaj în cinstea Sf. Ladislau. Săpăturile din Cetatea Liteni au adus la suprafață cahle înfățișându-l pe Sf. Ladislau.
Aceste tradiții au încetat să mai existe odată cu răspândirea Reformei, însă legendele Sfântului Ladislau au continuat să trăiască chiar și în colțul sud-estic al regiunii. În special ne referim la legenda monedelor Sfântului Ladislau, deoarece peste tot la hotarul așezării Săvădisla se găsesc așa-numitele monede de piatră, care de fapt sunt fosile pietrificate ale unor organisme monocelulare din timpuri preistorice (nummulites). Dată fiind apropierea dintre Cheile Turzii și Săvădisla, nu este de mirare că legendele referitoare la apariția Cheilor și tradițiile Sfântului Ladislau de acolo (ivirea izvorului, urmele potcoavelor în stâncă) erau cunoscute atât oamenilor din acest sat, cât și celor din regiune.
Patrimoniu natural
Plimbându-ne la hotarele satului, putem găsi niște pietre în formă de mărunțiș. Legenda spune că sfântul Vasile a împrăștiat aur în fața inamicului lacom, ca ungurii să poată fugi, însă aurul s-a format repede în piatră. De atunci, satul este îmbogățit de pietrele numite banii lui sfântul Vasile. Astăzi, știm că acestea sunt fosilele unor ființe monocelulare, pe nume Nummulites. Aceștia fac parte din familia foraminiferelor, iar mărimea lor variază între un milimetru și 6 centimetri. Structura lor internă este unică, scutul lor este alcătuit din mici cămări în ordine concentrică. În exterior acest scut este tare, calcaros, pe suprafața căruia putem vedea poluri alcătuind diferite forme. Pe aceste poluri ieșeau brațele monocelularelor cu care prindeau hrana lor planctonică. Aceștia provin din apele terțiare.
Zona localității Săvădisla încă mai are o comoară neprețuită. Spre satul învecinat, Litieni, putem vedea albilița portocalie (Colias myrmidone), fluturele care este protejat la nivel european și se mai găsește doar în trei țări europene: Ucraina, România și Polonia. În țara noastră cunoaștem doar habitatul lui din Litieni și unul din Ținutul Secuiesc. Partea de sus a aripilor are o culoare roșie ca focul, a cărui linii sunt desenate cu o linie neagră, iar dedesubt sunt verzui. Aripile femelelor pe lângă linia neagră sunt ornamentate și cu perle deschise. Trăiește pe pajiștile cu tufișuri, a cărui protecție este foarte importantă din punctul de vedere a habitatelor fluturilor. Planta pe care își depune ouăle alb-rozalii face parte din specia Cytisus spp. Specialiștii de la protecția mediului speră că ariile marcate vor fi acceptate cât mai repede posibil și vom putea purta grija albiliței portocalii pentru mult timp aici, în inima Ardealului.