Săvădisla este situată la poalele Munţilor Gilăului, la sud-vest de Cluj-Napoca. Numele localităţii, provine de la numele Sfântului Ladislau (Szent László), și apare menționat pentru prima oară în lista de dijmă papală. În 1332, este menţionat numele parohului Nicolae (Miklós), mai târziu, în 1335 numele parohului Benedict (Benedek). Mai mult de atât nu se ştie despre istoria localităţii până în secolul al XV-lea. Materialele arheologice găsite pe acest teritoriu dovedesc că localitatea era populată deja în era arpadiană. Nu ştim exact în ce context a fost numită după Sfântul Ladislau. Cert este însă că dintre localităţile care poartă numele sfântului rege, aceasta este cea mai apropiată din punct de vedere geografic de bătălia din Chiraleş.

Biserica dedicată sfântului a fost demolată în anul 1888, azi se cunoaşte doar locul în care a fost construită. Pe baza elementelor sculptate păstrate, era o biserică gotică, al cărei clopot a fost turnat în anul 1478. Rugăciunea inscripţionată pe acesta dovedeşte veneraţia pentru Sfântul Ladislau, patron al bisericii şi totodată al localităţii.

În momentul primei menţiuni din secolul al XV-lea era domeniu regal (Zenthlazlo). La început era parte a comitatului Cluj (Kolozs), după care a aparţinut comitatului Turda (Torda), pentru ca apoi să fie alăturată din nou primului comitat. Ţinea de domeniul cetăţii din Liteni, iar în 1441 a fost dăruită de către regele Ladislau I lui Mark Herepei. Satul apare în 1450 în testamentul lui Herepei: el a donat heleşteul şi viile din vecinătatea satului, achiziţionate de el, parohului şi parohiei satului. Din testament reiese totodată faptul că a construit o capelă pe dealul dinspre cetate, al cărei patron era de asemenea, Sfântul Ladislau. Săvădisla era, incontestabil, încă din Evul Mediu, un centru important al cultului Sfântului Ladislau, acest lucru fiind reflectat şi în legendele ce se leagă de persoana lui (legenda banului Sfântului Ladislau, fântâna Sfântului Ladislau, formarea Cheilor Turzii). În urma reformei protestante locuitorii satului au devenit reformaţi, însă cultul regelui sfânt a fost păstrat până în zilele noastre sub forma unui festival coral, organizat în fiecare an cu ocazia zilei sfântului.