Legendă
După Reformă și instaurarea protestantismului în regiunea Țării Călatei, tradiția legendelor Sfântului Ladislau a continuat într-o formă ușor schimbată. Această regiune este la fel bogată în „monede de piatră”, tradiția orală păstrând acest fapt diferit și anume că au fost pierdute de Sfântul Ladislau în timp ce călărea în hotarul satului. După alte variante, „monedele” au fost aruncate de el ca o diversiune în timp ce fugea din calea tătarilor, iar acestea odată ajunse în mâinile păgânilor, s-au pietrificat. În Țara Călatei doar la Mănăstireni se consideră că Calea Lactee (în grai popular, Drumul oștirii) reprezintă însemnul Sfântului Ladislau: aceasta arăta drumul lui, după fiecare victorie. Figura unui rege din tradiția populară din regiune, zis Lollo, păstrează de asemenea, amintirea sfântului: locuitorii maghiari din satul Domoșu susțineau că tumulul de la hotarul așezării, numit Tordalma, ascunde comoara acestui rege.
Așezarea Mănăstireni și-a primit numele după descendenții tribului Gyerőfi, care în Evul Mediu au fost domnitorii regiunii. Despre ultimul membru al familiei, Gyöngyös Gyerőfi, s-a format un mic ciclu legendar local. O pantă din hotarul așezării, numită Panta lui Gyerőfi, păstrează o legendă de tip crimă și pedeapsă legată de moartea sa. Părțile acestei legende sunt împrumutate din legendele medievale ale Sfântului Ladislau, elemente care probabil au ajuns să fie îmbinate în secolul al XVIII-lea. După o variantă a acestor legende, Gyerőfi a sărit călare de pe panta care îi poartă numele, pe vârful aflat deasupra Căpușului Mic, unde într-o piatră plată se vede și azi urma potcoavei calului său.
Patrimoniu Natural
Localitatea Mănăștireni, situată în județul Cluj, este una dintre cele paisprezece mici sate din România, unde locatarii s-au revoltat împotriva GMO (Genetically Modified Organism – organismului modificat genetic), și astfel, au dezvoltat o zonă fără produse obținute prin GMO.
La sud de sat, pe drumul județean 103K ajungem într-o nouă zonă minunată a Munților Apuseni, unde putem avea parte de numeroase drumeții pline de aventură. Între munții Gilăului și masivul Vlădeasa se află satul Beliș. Satul nu era situat, de când știu oamenii, în locul unde îl vedem și astăzi. Cândva, în timpul comunismului, a fost construit un baraj pe Someșul Cald, din cauza căruia a fost inundat întregul sat. Doar în perioada verii , în zilele calde, când nivelul apei este scăzut, putem vedea vârful bisericii, ca și martor al întregului eveniment.
În pâraiele montane ale Someșului, trăiesc câteva specii de pești foarte rare și foarte prețioase. Una dintre acestea ar fi zglăvoaca sau zglăvocul (Cottus gobio), iar cealaltă specie este un pește care seamănă mai degrabă cu un șarpe: chișcarul sau chișcarul carpatic (Eudontomyzon danfordi), numit și cicar, țipar, cicălău și pișcar. Din cauza modului de viață parazit și al avariilor produse în păstrăvării, specia era cunoscută ca una dăunătoare, deoarece peștele adult se agață cu gura sa rotundă, ca o ventuză, de pielea altor pești (mai ales păstrăvi) și cu ajutorul lamelor tăioase, despică repede carnea și suge sângele acestora. Dar, în zilele noastre, acest fapt nu mai este o amenințare, deoarece populația speciei a căzut atât de drastic, încât chișcarul este considerat o specie rară, protejată.
Papucul doamnei (Cypripedium calceolus) este planta pădurilor umbrite cu un sol calcifil, care se poate găsi și aici. Forma florii seamănă cu un papuc, de culoarea galbenă, numai bună pentru a atrage insectele în capcană. În disperata încercare de a evada din captivitate, insecta atinge atât pistilul cât și antena, iar astfel zburând din papuc în papuc, insectele polenizează plantele. Floarea prezentată este amenințată în mare parte din cauza turiștilor neștiutori care o culeg pentru frumusețea sa.
Rezervația Naturală Munții Apuseni, dar și munții Apuseni în sine, sunt un loc ideal pentru excursii și drumeții aventuroase, care o fac mai memorabilă datorită florei și faunei sale valoroase.