Pictură murală
Biserica din Uileac, construită din cărămidă, cu o singură navă și dotată cu un turn vestic dispune de o organizare spațială aparte. Corul actual, cu lățimea identică cu cea a navei, a fost construit în 1846, corul original, poligonal fiind demolat din cauza pericolului de prăbușire.
Conform martorilor acesta era „rotund și boltit, având coaste ce delimitau în interior un spațiu hexagonal”. O rezolvare unică este coridorul îngust cu boltă semicirculară ce conduce către tribună în grosimea părții superioare a zidului navei și care se continuă de-a lungul zidurilor perimetrale până la linia arcului de triumf. Aici, pe ambele laturi, bolta semicirculară se ridică printr-o treaptă, apoi prezintă un colț în unghi drept după care ar continua înălțându-se spre arcul de triumf, însă se oprește în obturația realizată odată cu desființarea arcului. Accesul spre tribuna nordică se făcea prin intermediul scărilor realizate în grosimea zidului vestic, ce porneau din colțul interior sud-vestic al navei. Către tribuna sudică se ajungea pe aceleași trepte prin primul etaj al turnului cotind spre sud, iar apoi spre est. Pe partea sudică, coridoarele boltite erau iluminate cu ajutorul a patru ferestre cu închidere semicirculară și cu ambrazură, iar pe latura nordică lumina ajungea prin cinci goluri rotunde. Golurile de ferestre ale navei cu tavan casetat prezintă și ele un aranjament asimetric. Pe partea sudică, ferestrele geminate cu închidere semicirculară alternează cu ambrazuri înguste și înalte care pornesc de la nivelul podelei tribunei. Pe partea opusă, în dreptul celor din urmă goluri, apar doar ferestrele geminate, dintre care cea estică este simplă, sugerând locul zidului despărțitor al vechiului cor.
În partea inferioară a pereților laterali, parcă spre a diminua grosimea zidurilor, au fost amenajate câte patru nișe de șezut, sub forma unei arcaturi cu închidere semicirculară. Ancadramentul acestora prezintă o retragere dublă, al treilea plan cu porniri de arhivolte fiind sprijinit pe console. Portalul cu închidere semicirculară și cu ancadrament cu două retrageri în unghi drept a fost amplasat în cea de-a doua nișă de pe latura sudică, fiind ulterior zidit.
În timpul restaurării din 2012 pe peretele nordic al bisericii au fost descoperite fragmente minuscule aparținând unei fresce cu mai multe scene. Singurul element recognoscibil reprezintă totodată și cheia spre identificarea picturii: o parte din scena decapitării din Legenda Sf. Ladislau, în care cumanul apucă gamba regelui acoperită cu armură, așa cum se poate vedea și în imaginea de la Mugeni. Numărându-se printre puținele picturi medievale din zona Zalăului, fresca de la Uileac, prin starea fragmentară în care s-a păstrat, reprezintă o mare pierdere pentru istoria artelor transilvănene.
Patrimoniu natural
La 4 km spre sud de Uliacul Șimileului ajungem la aria protejată de la Cehei, care era printre primele localități a cărui perimetru face parte din programul Natura 2000. Valea râului Crasna, cu toate cele 18,2 de hectare, este habitatul ideal pentru mai multe specii de nevertebrate, reptile, amfibie și păsări.
Flora zonei este dominată mai ales de tufăriș, care poate fi alcătuit din salcia căprească sau iovă (Salix caprea) și zălog (Salix cinerea), dar din loc în loc putem întâlni și arinul negru (Alunus glutinosa). Pe lângă arbuști apar alte specii hidrofile, precum iarba broaștelor (Hydrocharis morsus-ranae), care apare pe suprafața micilor lacuri împreună cu buzduganul-de-apă (Sparganium erectum) și mușchiul natant (Riccia fluitans).
În acest habitat umed cu siguranță putem vedea berze (Ciconia ciconia), precum și stârcul pitic (Ixobrichus minutus). Dar lacurile mici, cu vegetația lor bogată reprezintă habitatul ideal pentru lișiță (Gallinula chloropus), a cărui pui îi putem vedea între lunile aprilie și august.