Pictură murală
Conform cercetărilor, biserica a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Spre deosebire de bisericile din zonă, această biserică s-a păstrat în forma sa originală, construită în stil romanic; corul acesteia nu a fost demolat în secolul al XV-lea ca în cazul multor biserici din această regiune.
În fața fațadei vestice a bisericii cu absidă semicirculară acoperită cu o semicalotă, s-a construit un turn în 1496 și în același an a fost terminată poarta de vest împodobită cu un relief înfățișând Agnus Dei, purtând inscripționat anul realizării acesteia. Pe baza detaliilor observate în podul bisericii am constatat că în acea perioadă, colțurile turnului au fost marcate de bosaje de culoare roșie și gri. Clopotul mai mic a fost turnat în 1545. Avem date din anul 1640 conform cărora biserica a suferit reparații mai mari, iar zidul său împrejmuitor a fost construit tot în acel an. Tavanul de lemn al navei bisericii a fost realizat în anii 1730, dar mult mai devreme, probabil în timpul construcțiilor din secolele al XV-lea sau al XVII-lea a fost înălțat semnificativ coronamentul pereților navei. Structura șarpantei din lemn păstrează niște elemente tipice sfârșitului secolului al XV-lea. În 1768 a izbucnit un conflict armat cu catolicii dornici să preia biserica, din care au rezultat și victime. În cadrul lucrărilor de renovare din 1790 au fost reconstruite porticurile, și inscripția într-un cadru din stuc comemorează această lucrare. Fără îndoială, ferestrele medievale cu dimensiuni mult mai mici atunci au primit forma lor actuală, vitraliile cu ochiuri pătrate hexagonale prinse în rame de plumb provin din aceeași perioadă. Între 1804-1806 turnul a fost înălțat, și tot atunci a primit elemente executate din tencuială în stilul barocului târziu. Realizarea ferestrei de nord în 1833 a dus la deteriorarea frescelor medievale. Tot în acel an s-a construit și galeria de sud. În 1888, biserica a fost lovită de fulger, iar avariile rezultate au fost reparate numai după un an.
Balázs Orbán a raportat pentru prima dată despre fațada pictată a bisericii, însă suprafețele colorate vizibile în urma reparațiilor, a execuției instalațiilor electrice nu au fost niciodată verificate de experți. Dintre acestea s-a păstrat într-o formă repictată doar inscripția rămasă probabil din secolul al XVII-lea, aflată sub cadrul din stuc al arcului triumfal. În prima secțiune deschisă în 1998 în registrul inferior al peretelui de nord am descoperit portretul unui rege, care ține globul crucifer. În timpul cercetărilor din 2006 am descoperit că această pictură de calitate este un fragment din pictura murală reprezentând Închinarea celor trei magi. Pictura include, de asemenea, o compoziție mai mică, în care Sfânta Elena și Constantin cel Mare țin Sfânta Cruce. Este ciudat faptul că artistul a pictat ambele figuri cu înfățișări feminine. În opinia noastră, această pictură murală și zugrăvirea completă a sanctuarului bisericii au fost realizate în timpul renovării bisericii din secolul al XV-lea. Picturile murale din cor nu au fost încă explorate, doar prin deschiderea unor secțiuni s-au descoperit detaliile acestui strat, care probabil a fost reprezentarea celor doisprezece apostoli. De asemenea, în câmpul registrului inferior al peretelui de nord, dar pe suprafața de lângă arcul triumfal s-a scos la lumină un fragment de pictură murală mai timpurie, viu colorată, înfățișând nașterea lui Isus. Cu toate acestea, pictura murală cea mai semnificativă descoperită este pictura murală de peste 11 m lungime sub fostul coronament, care prezintă legenda Sfântului Ladislau. Cu excepția scenei de deschidere, pictura s-a păstrat într-o stare excelentă sub straturile groase de văruieli aplicate în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, precum și sub stratul de tencuială din secolul al XIX-lea. Importanța sa crește semnificativ datorită faptului că este vorba despre lucrarea aceluiași maestru, care a pictat legendele din Ghelința, Mărtiniș și Pădureni. Găsim aici aceleași scene de deschidere și de luptă unice, caracteristice maestrului, care nu apar în alte părți și sunt cunoscute în fiecare dintre bisericile menționate. Atât îmbrăcămintea și armura Sfântului Ladislau și a vitejilor săi maghiari, cât și cea a cumanilor, hamul cailor, cât și tehnicile de pictură sunt dovezi incontestabile că operele acestui pictor decorează sau au decorat pereții acestor biserici. Conform cercetătorilor, pictura datează din prima treime a secolului al XIV-lea.
Patrimoniu natural
Mergând dinspre Homorod Crăciunel către Sânpaul, putem vedea câteva lacuri amenajate special pentru piscicultură și pescuit. Acestea s-au format din lacurile cu apă sărată, rămase din urma minei de sare din timpurile romane, iar în 1980 au primit statutul de rezervație avifaunistică. Pescuinele și mlaștina sărată din împrejur oferă un loc ideal de refugiu și de cuibărire pentru numeroase specii de păsări. Chiar și în Europa este un fenomen foarte rar întâlnit, ca într-o arie de numai 210 de hectare să apară 256 de specii de păsări, dintre care 113 de specii să cuibărească în zonă. Aria este considerată și refugiu pentru păsări, deoarece primăvara și toamna oferă un loc de popas pentru păsările migratoare.
Aici cuibărește buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), o specie rar văzută, al cărui strigăt foarte sonor se poate auzi mai des în amurg și înainte de răsăritul soarelui, împreună cu strigătul cârstelului (Crex crex), care de asemenea cuibărește în zonă. În perioada de primăvară-toamnă putem întâlni și vulturul pescar (Pandion haliaetus), singura specie care se hrănește cu peștii din lac.
Flora heleșteurilor este alcătuită, mai ales, din plante specifice solurilor sărăturate. Acestea s-au adaptat, în mod unic, conținutului ridicat de sare. Putem vedea sica (Pandion haliaetus), albăstrica (Aster tripolium) și (Saliconia herbacea).
Pe partea dreaptă a drumului care duce spre Ocland putem fi martorii unui fenomen foarte interesant: colinele denumite de către locatari ”balansoare” ascund niște vulcani de nămol. Gazele formate din descompunerea substanțelor organice ale solului pătrund din nivelele mai joase către suprafață, unde, din când în când au loc erupții. Aceștia sunt vulcani de nămol și nu au nici o legătură cu vulcanii adevărați, doar seamănă cu aceștia. Un fenomen similar de erupții de dioxid de carbon, sedimente minerale putem vedea în centrul orașului Covasna, doar că acesta a primit numele de ”Balta dracului”, un monument unic în Europa.