Pictură murală
Balázs Orbán datează începuturile bisericii în secolul al XIII-lea, încadrare cronologică susținută și în prezent. El a mai avut șansa să vadă tavanul pictat de o valoare deosebită, realizat în anul 1689. Contemporanul său, József Huszka, cu câteva decenii mai târziu, cercetând motivele decorative ungurești, lucra la descrierea și copierea mobilierului pictat al bisericii, când, împreună cu directorul Muzeului Național Secuiesc, Géza Nagy, au descoperit picturile răsărite ici-colo de sub stratul de zugrăveală.
Cu descoperirea și răspândirea desenelor frescelor din cercul Legendei Sf. Ladislau de la Pădureni și Ghelința, cărora li s-a alăturat un întreg șir de picturi din regiunea Secuiască, cei doi cercetători au stârnit un mare interes. La Pădureni au reușit să dezvelească întregul șir de scene pictate pe peretele longitudinal nordic al navei bisericii, sub care au apărut în continuare alte picturi cu tematici diferite. Pe parcursul cercetărilor întreprinse la Pădureni, pe zidul nordic al arcului triumfal a mai fost descoperit un al doilea ciclu de scene aparținând cercului de picturi cu Legenda Sf. Ladislau.
Cele două picturi au fost realizate în perioade diferite, prima în secolul al XIV-lea, a doua cândva mult mai târziu. În mod tragic, după plecarea celor doi cercetători, în urma intervențiilor asupra edificiului, o mare parte din zestrea picturală a fost distrusă, păstrându-se până astăzi doar copiile realizate de Huszka. În prezent, putem vedea câteva fragmente pe zidul nordic al navei: o parte a scenei de final (călăreți), precum și o reprezentare interesantă a Sf. Mihail, aflat sub aceasta.
Patrimoniu natural
Pădureni e acel sat unde un pictor se poate folosi de toate culorile paletei sale: argintiu pentru coasta munților calcaroși, purpuriu cu albastru pentru coastele îndepărtate și acoperite cu păduri, iar vârfurile cele mai îndepărtate au aceeași culoare a cerului, un azuriu de nedescris. Aria protejată prin programul Natura 2000 (ROSPA0082) din Munții Bodoc și Munții Baraolt, a fost creată pentru a asigura existența mai multor specii de animale și plante. Cea mai mare parte a acesteia este acoperită de păduri de foioase, mai ales de fag. Dar totodată are și pajiști și lunci situate în pădure, alcătuind un habitat ideal pentru păsări. Zona a primit statutul de arie protejată datorită celor 21 de specii de păsări protejate. Aici cuibărește o populație importantă a păsării prădătoare viespare (Pernis apivorus), dar și a acvilei țipătoare mici (Aquila pomarina). Aceasta din urmă este o specie foarte periclitată, 22% din întreaga populație se află în România, cea mai mare parte în Ardeal. În pădurile de fag putem întâlni sau auzi ciocănitoarea verzuie (Picus canus), ciocănitoarea cu spatele alb (Dentrocopos leucotos), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) și huhurezul mic (Strix uralensis) care cuibărește în scorbura copacilor bătrâni. Iar pe habitatele umede de lângă păduri putem vedea o specie foarte rară care își face cuibul în pădure, barza neagră (Ciconia nigra), căutând hrană, și putem auzi cântecul foarte caracteristic al cârstelului (Crex crex). Acest peisaj minunat este amenințat în mare parte de localnicii și dezvoltatorii care defrișează pădurea, transformă pajiștile și luncile în zone agricole și distrug habitatele umede. Se poate ajunge cu ușurință aici din sat, urmărind drumul comunal 36. Planul pentru vara acestui an este înființarea unui parc de stele / observator astronomic în aer liber în zona protejată, deoarece aici nu există lumini artificiale și stelele pot fi văzute foarte clar.