Frumoasa este localizată în partea de nord-est a depresiunii Ciucului, în zona denumită Ciucul de Sus, de-a lungul șoselei 12A, în valea râului omonim. Se numără printre cele mai importante localități ale regiunii Ciucului. Pe cursul mijlociu al râului Frumoasa a fost construit un baraj, lacul artificial fiind alimentat de cursurile de apă Pálos-pataka și Szalonka-pataka. Prima menționare documentară a satului datează din secolul al XVI-lea sub forma Zepwyz, având 53 de porți. În perioada medievală, Frumoasa era ultima așezare locuită din zona Ciucului aflată de-a lungul drumului către Moldova.
Legenda susține că satul a fost înființat în timpul regelui Sf. Ladislau care i-a și dat numele (Ce apă frumoasă! – strigase).
Armenii s-au stabilit în Frumoasa cu acordul principelui Mihai Apafi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, având un rol important în impulsionarea comerțului regional. Între secolele XVIII-XIX, Frumoasa a ajuns una dintre cele mai importante centre comerciale cu drept de târg din zona Ciucului. În Transilvania secolelor XVI-XVII, în perioada reînvierii comerțului cu Levantul, și-au făcut apariția din ce în ce mai mulți armeni. Avem cunoștințe despre două mari valuri de colonizare în urma cărora armenii veniți din Moldova s-au stabilit la Frumoasa: primul în 1654, al doilea în 1672.
Satul a fost renumit și pentru creșterea animalelor și pentru activitățile meșteșugărești. Printre mărfurile căutate se numărau lâna și țesăturile de lână, precum și obiectele din lemn. Funcționau acolo o fabrică de produs țigle, precum și o cărămidărie.
Dintre obiectivele turistice menționăm biserica romano-catolică sfințită între 1879-1891, clopotnița de lemn, capela romano-catolică construită înainte de atacul tătar din 1694, biserica catolică armenească fortificată și împrejmuită cu zid, ridicată în 1781 și izvoarele de apă minerală din jurul localității („băile armenilor“).