Legendă
Regele cavaler Sfântul Ladislau, considerat ocrotitorul creștinismului maghiar și făuritorul coeziunii naționale, se bucură de un respect înalt în rândul comunității romano-catolice din Sânsimion. Cultul regelui cavaler este legat nu doar de comemorarea sa locală organizată într-o singură zi a anului (27 iunie), adică de pelerinajul din ziua Sfântului Ladislau, ci este una din temeliile organizării vieții de zi cu zi, ceea ce este justificat pe de o parte din perspectiva istoriei bisericii, iar pe de altă parte de legendele și credințele locale existente.
Conform surselor istorice, în perioada timpurie a organizării ecleziastice, Sânsimion și Cetățuia constituiau o comunitate cu o singură biserică, precum și un cimitir comun. Construcția bisericii din Sânsimion a fost terminată în 1835, fiind închinată Sfântului Ladislau, probabil datorită dorinței de a perpetua hramul unei foste capele din apropierea bisericii. Altarul vechi al bisericii se află în una dintre cele mai vechi biserici ale regiunii Ciucului de Jos, în biserica monument istoric din Cetățuia. În perioada precedentă revoluției și războiului de independență din 1848, memoria regelui Sfântul Ladislau, cel care a consolidat regalitatea maghiară, era încă vie în amintirea secuilor, fiind onorat în rândul populației locale pentru vitejia și faptele sale cavalerești, respectiv i se închinau pentru protecție divină. Unul dintre eroii revoluției și războiului de independență din 1848-49 a fost celebrul fiu al satului, maiorul József Endes, predecesorul lui Miklós Endes.
Astăzi, biserica satului, cu prețioasele sale statui ale altarului reprezentându-l pe Sfântul Ștefan, întemeietorul regatului maghiar și Sfântul Ladislau, este un loc sacru ce păstrează numele și memoria eroului legendar, spațiul central al vieții religioase. După căderea comunismului din 1989, cultul străvechi al regelui Sfântul Ladislau s-a îmbinat cu festivitățile zilelor satului, organizate pe o durată de trei zile în luna iunie a fiecărui an, fiind denumite Zilele Sfântului Ladisalu, care pe lângă ceremoniile religioase tradiționale legate de pelerinaj, oferă loc inclusiv pentru diverse evenimente culturale și sportive. Cu ocazia misei de pelerinaj, foarte mulți dintre cei care au plecat din comunitate se întorc acasă, în spiritul unității creștine, al rudeniei, precum și din respect față de strămoși.
În centrul satului a fost inaugurată recent Piața Sfântului Ladislau, unde a fost ridicat bustul sculptat din piatră locală al Sfântului Ladislau, exprimând în mod fidel ideea trăiniciei. Piața Sfântului Ladislau, ce emană spiritul regelui cavaler, este totodată locul celor mai importante evenimente comunitare, fiindcă aici se organizează diferitele evenimente culturale și comemorări naționale. Memoria regelui Sfântul Ladislau este păstrată vie și îmbogățită inclusiv prin faptul că în 2006, corul bisericii, care este de altfel cea mai veche asociație culturală a comunității, a adoptat numele regelui cavaler.
Conform tradiției orale vie și în zilele noastre, pe suprafața unei pietre aflate în hotarul comunei dinspre Sântimbru se poate vedea urma piciorului Sfântului Ladislau. Motivul țâșnirii apei din pământ în urma picioarelor regelui este bine-cunoscut în legendele și poveștile maghiare, iar în această zonă curge un pârâu. O altă legendă locală ne povestește despre urma potcoavei calului regelui și despre izvorul denumit astfel după Sfântul Ladislau, care se află, de asemenea, în apropierea satului.
Patrimoniu natural
La est de Sânsimion se află satul Sâncrăieni, la al cărui hotar se întinde Tinovul Luci. Una dintre cele mai mari comori ale Ardealului, se află într-un crater la o altitudine de 1079 de metri. Inițial în crater era un lac, dar cu timpul acesta și-a cedat locul turbăriei, iar apa lui s-a alăturat pârâului Cormoș. Acesta a primit numele de Cormoș, care în maghiară înseamnă funingine, după culoarea închisă a apei sale, deorece nu numai apa iese din turbărie dar și acidele de humus de culoare brună.
Mlaștina împreună cu munții înconjurători, având o suprafață de 273 de hectare, au primit statusul de rezervație naturală deja din 1955, iar din 2007 fac parte din programul Natura 2000 (ROSCI0246). Apa mlaștinii are un nivel forte scăzut de oxigen, din cauza cărei aici descompunerea nu are loc, iar substanțele nu ajung înapoi în ciclu. Astfel aici s-a format un habitat oligotrof, vizibil și în soiul plantelor care s-au adaptat acestui stil de viață, precum planta insectivoră roua cerului cea rotundă (Drosera rotundifolia). Solul este acoperit de mușchi din specia Sfagnum sp.
Tinovul Luci este arie protejată datorită florei sale, specială zonelor de tundră, nu și zonei temperate. Pinul pitic de tundră (Pinus sulvestris) și mesteacănul comun (Betula pendula) crează o atmosferă de tundră, nespecifică Ardealului. Însă cea mai specială plantă al Tinovului este mesteacănul pitic (Betua nana), care este aici din perioada ultimei ere glaciare, dar din cauza populației sale foarte restrânse se află pe lista roșie.
Mlaștina acoperă o arie destul de mare, iar din cauza florei sale foarte asemănătoare, turiștii fără experiență se pot rătăci cu ușurință, de aceea se recomandă vizitarea zonei doar cu ghid turistic.