Stațiunea a fost construită la granița dintre comuna Hidișelu de Sus și Râul Peţe (Haieu), sub dealul Șimleu, în proximitatea pădurii regale, nu mai târziu de secolul al XIV-lea. Relația dintre Băi și Sfântul Ladislau se bazează pe tradiția legendară a țâșnirii izvorului din stâncă. Mergând în fruntea oastei, regelui i s-a făcut sete, și în timp ce căuta apă, calul său s-a împiedicat de o piatră, de sub care a țâșnit un izvor.

Acest izvor de apă termală este cunoscută azi sub numele de Pețe (Pecze), în Evul Mediu era cunoscut ca Haieu (Hévjó), la fel și așezarea din vecinătatea sa. Prima menționare a așezării vine din 1249, când a fost dăruit de către regele Béla al IV-lea judecătorului suprem, Pál Geregye. De la fiul acestuia, voievodul Miklós,  a fost confiscat de către Ladislau al IV-lea, ca pedeapsă pentru rebeliunea sa și dăruit mai departe capitului de la Oradea, cândva înaintea anului 1290. Biserica din stațiune a fost construită probabil spre finalul secolului al XIII-lea, numele preotului de aici fiind consemnat în rapoartele papale din 1332-1337. Cea mai timpurie menționare a stațiunii este din 1405, în diploma papală a lui Inocențiu al VII-lea, în care acesta absolvă de vină spitalul săracilor de lângă Oradea, numit Sfântu Ladislau, și binecuvântează capela pentru nevoiașii care s-au spovedit. Referințe la apa termală găsim în poemul lui Ianus Pannonius, Rămas-bun de la Oradea, din 1458: „Izvoare termale, Dumnezeu să le binecuvânteze/ Aici nu strică aerul mirosul de sulf/ Aici bunul alaun se amestecă în apa curată/ Care îți vindecă ochii slabi și bolnavi/ Și nu-ți deranjează nasul mirosul neplăcut.”

Stațiunea și apa termală sunt menționate în mai multe documente din secolul al XVI-lea, într-un testament din 1531 se menționează capela, găsim trimiteri în opera hidrografică a lui Georg Wernher din 1549, precum și mențiuni într-o operă a astronomului din Bologna, Giovanni Antonia Magini, din 1596. După cucerirea otomană din 1660, învingătorii, vestiți pentru cultura lor în privința băilor, au păstrat majoritatea clădirilor din stațiune, pentru folosința proprie. După eliberarea de sub stăpânire otomană, în 1696, episcopul Benkovich a început lucrările de restaurare, care au fost continuate de Imre Csáky. În 1733, stațiunea avea patru piscine din lemn, și probabil și cazare adecvată, pentru că în 1739 episcopul Miklós Csáky a petrecut aici câteva zile. Din a doua jumătate a seolului al XVIII-lea, administrarea băilor a fost trecută în custodia chiriașilor. În timpul acesta, o statuie a Sfântului Ladislau stătea deja în centrul stațiunii. În vremurile ce au urmat, aproape fiecare episcop a contribuit la dezvoltarea băilor: în 1842 episcopul Ferenc Lajcsák a construit hotelul etajat Ștefan, iar episcopul Ferenc Szaniszló a construit hotelul America. Hotelul Ștefan, o capelă construită în 1883 de către episcopul Lipovniczky, și Cazinoul transformat de curatorul lui Lőrinc Schlauch există și azi.