Comuna Krušovce este situată la 40 km nord de Nitra (în maghiară Nyitra), în prezent aparținând Slovaciei. Seniorii de odinioară ai localității erau membrii familiei Berényi, familie ce provenea din clanul Lipovnok și care a fost atestată documentar începând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Biserica din Krušovce a fost menționată pentru prima dată în registrul dijmelor papale din 1332-1337. Începând din secolul al XIV-lea, satul este împărțit în două, Krušovce de Sus și de Jos, prin urmare, în decursul evului mediu, localitatea avea două biserici. Hramul inițial al bisericii actuale era Sfântul Nicolae, iar cel de-al doilea lăcaș de cult, de importanță mai redusă și care între timp s-a distrus, a fost închinat Fecioarei Maria. Cu timpul, biserica existentă a preluat hramul Fecioarei.
În pofida transformărilor suferite de clădire în epoca modernă timpurie, precum și cea modernă, aceasata și-a păstrat în mare parte nucleul original, cel al bisericii romanice. Un aspect interesant este că, în afara Bisericii Sfântul Ștefan din Livina (în maghiară Lévna), Krušovce este singura biserică medievală construită din cărămidă din regiunea Nitrei. Clădirea simplă, de tip sală, se încheie într-o absidă estică semicirculară. Fațadele, cu o tratare clară a suprafețelor, păstrează numeroase elemente simple dar elegante de decorare și articulare a acestora. Mai multe detalii remarcabile dintre acestea, printre care și o friză de arce semicirculare pe pereții laterali ai navei, au fost descoperite cu ocazia cercetărilor recente. Fațada exterioară a sanctuarului este articulată cu lesene. Pe fațada vestică se observă un tip de zidărie ce amintește de „spice de grâu”, așa-numitul opus spicatum. Intrarea principală originală a clădirii, adică portalul vestic realizat în stil romanic nu a supraviețuit, însă fragmentele sale au fost descoperite de cercetările recente. Două turnuri impresionante se ridică pe fațada vestică a bisericii. În turnul de sud, o scară în spirală îngustă duce deasupra bolții baroce, în podul actual. În partea de vest al acestuia, trei goluri cu închidere semicirculară indică existența de odinioară a tribunei rezervate familiei ctitorului. Václav Mencl a datat construirea bisericii în perioada dintre cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea. Bazat pe tratarea spațială a clădirii masive cu o pereche de turnuri, aceasta într-adevăr trebuia să fi fost construită în secolul al XII-lea drept biserică mănăstirească ctitorită de și servind familia Korosi. Biserica a fost modificată de mai multe ori în decursul evului mediu târziu și al epocii moderne timpurii, când s-au relizat noile bolți baroce ale clădirii și biserica a fost extinsă cu capelele laterale.
Importanța bisericii din Krušovce pentru istoria artei a fost remarcată de cercetători deja la începutul secolului XX, în parte datorită celor două picturi murale medievale ale Sfântului Nicolae care au supraviețuit. Existența lor a fost semnalată pentru prima dată în repertoriul monumentelor istorice din 1905-1906, compilat de Péter Gerecze, care menționa inclusiv cele două acuarele realizate de István Gróh, momentan păstrate în Arhiva de Planuri a Muzeului Arhitectural și a Centrului de Documentare pentru Protecția Monumentelor Istorice din Ungaria [Magyar Építészeti Múzeum és Műemlékvédelmi Dokumentációs Központ Tervtára]. Analiza detaliată și istoricul cercetării picturilor murale pot fi găsite în volumul Nyitra-vidéki falképfestészet a középkorban [Pictura murală din regiunea Nitra în Evul Mediu], semnat de Krisztina Ilkó (2019).
Majoritatea picturilor murale ale bisericii sunt vizibile în podul actual. Frescele păstrate aici aparțin unui singur strat coerent. Semicalota absidei a fost decorată cu o reprezentare Maiestas Domini din care, din păcate, ni s-au păstrat doar fragmente. Intradosul arcului triumfal, parțial prăbușit, era împodobit cu busturi de profeți. Sfântul Nicolae a fost pictat pe ambele laturi ale peretelui vestic al arcului triumfal. În ambele cazuri, sfântul stă sub un element arhitectural asemănător unui baldachin, identitatea sa fiind dezvăluită de o inscripție. Pe reprezentarea sugestivă a laturii nordice, Sfântul Nicolae apare într-o poziție frontală și rigidă, ridicând o mână pentru binecuvântare, în cealaltă mână ținând cârja episcopală. În partea opusă, de sud a arcului triumfal, este reprezentat unul dintre cele mai cunoscute momente din viața Sfântului Nicolae, când episcopul sfânt dă punga plină cu bani celor trei fete. Sub cele două reprezentări ale Sfântului Nicolae, cea mai recentă cercetare a picturii murale a descoperit alte două figuri de sfinți. Ambele stau în câte o construcție arhitecturală asemănătoare baldachinului Sfântului Nicolae. Episcopul sfânt aflat pe latura nordică poate fi identificat cu Sfântul Stanislau, conform inscripției cu majuscule, iar sfânta de pe latura sudică, purtând o coroană de flori, a fost identificată drept Sfânta Dorotea. În imediata dreaptă a Sfintei Dorotea, pe peretele sudic al navei, cercetarea a descoperit o figură îngenuncheată, probabil donatorul. Pe baza stilului acestora, frescele din pod aparțin aceluiași strat. Poziționarea statică și caracteristicile formale bizantinizate ale sfinților pictați pe peretele vestic al arcului triumfal evocă arta duecento. Figura Sfântului Nicolae, în special, este grăitoare pentru talentul pictorului, care a conferit feței realizate în mod aplatizat, cu contururi puternice, o profunzime psihologică. Maniera dinamică a reprezentării, cu contururi puternice, datează ansamblul de picturi murale din pod la cumpăna secolelor al XIII-lea și XIV-lea.
Noi picturi murale au fost găsite și în spațiul actual al bisericii. În sanctuar au fost identificate fragmentele unei scene de Răstignire pe un strat anterior picturilor murale din pod. Acesta este parțial suprapus de un alt strat, din care s-a păstrat doar desenul pregătitor. Pe acest strat se pot distinge figurile unor sfinți reprezentați în picioare, probabil apostoli. În navă au supraviețuit picturi murale aparținătoare a două straturi diferite. În registrul superior al peretelui sudic a fost descoperită o figură de rege. Figura zveltă, pictată cu pensulări rapide, datează probabil de la începutul secolului al XV-lea.
Cel mai semnificativ dintre fragmentele recent găsite este, în mod evident, ciclul monumental al Sfântului Ladislau, descoperit pe peretele nordic al navei. Fresca aparține unui strat din secolul al XIV-lea, care însă se distinge de picturile din pod. Pictura murală din Krušovce continuă să îmbogățească descoperirile de fresce ale Sfântului Ladislau din ultimii ani. Dintre acestea, un alt exemplu demn de remarcat de pe teritoriul Slovaciei este Biserica Fecioarei Maria din Slatvina (în maghiară Szlatvin) unde, pe lângă o reprezentare independentă a Sfântului Ladislau pe intradosul arcul triumfal, efectuarea sondajelor a dovedit prezența unui ciclu al Sfântul Ladislau în podul actual. Seria de reprezentări pe tema victoriei asupra cumanilor la Chiraleș (în maghiară Kerlés, România) în 1068 a devenit extrem de populară în ornamentarea cu picturi murale medievale a bisericilor parohiale din Regatul Maghiar. Ciclurile Sfântului Ladislau supraviețuite dovedesc că subiectul și-a făcut apariția abia după încoronarea regelui Carol Robert în 1308, dar începând cu epoca angevină s-a răspândit rapid în pictura monumentală. Unul dintre primele cicluri ale Sfântului Ladislau care s-au păstrat poate fi văzut tot în Ungaria de Sus, în Biserica Sfintei Ecaterina din Vel’ká Lomnica (în maghiară Kakaslomnic). Din punct de vedere stilistic, fresca poate fi înrudită cu pictura murală din Spišská Kapitula (în maghiară Szepeshely), cu ajutorul căreia poate fi datată în jurul anului 1317. Ciclul se află într-o locație neobișnuită, pe peretele nordic al sacristiei, și a fost redus la doar trei scene: bătălia ecvestră cu figurile Sfântului Ladislau și cea a cumanului, lupta corp la corp dintre Sfântul Ladislau și cumanul, respectiv decapitarea cumanului. Cu toate acestea, un exemplu descoperit recent în fosta biserică a Prepoziturii din Türje (Ungaria), care poate fi datat în jurul anilor 1320-1330, ilustrează că cicluri mult mai lungi de până la cinci sau mai multe scene au apărut concomitent cu fresca din Vel’ká Lomnica. Majoritatea monumentelor din Ungaria de Sus prezintă, de asemenea, adaptări mai lungi ale temei. Sunt deosebit de caracteristice ciclurile de frescă din regiunea Gemer, precum la Kraskovo (în maghiară Karaszkó) sau Rimavská Baňa (în maghiară Rimabánya), care acoperă aproape complet suprafața pereților nordici din cele două nave, relatând povestea răpirii fetei în scene dinamice, populate de multe figuri. Pe baza celor trei fragmente descoperite, pictura murală din Krušovce ar putea fi un ciclu similar, cu mai multe scene. În timpul efectuării sondajelor s-au descoperit trei fragmente, situate sub primele patru din cele șase ferestre romanice ale peretelui nordic. Ciclul se citea în direcția vest-est, pictura fiind delimitată în partea superioară de un motiv de panglică în zigzag, pictat în roșu pe un fundal închis la culoare.
Scena care s-a descoperit în partea vestică reprezintă grupul format de Sfântul Ladislau și soldații săi, pornind la luptă. Partea din dreapta sus a compoziției a fost distrusă de o fereastră realizată în epoca modernă timpurie. Ladislau poartă cămașă de zale care-i acoperă aproape întreg corpul, respectiv o tunică verde și roșie peste aceasta. Deși unele dintre picturile murale îl înfățișează pe rege fie doar în tunică, fie în armură completă, îmbrăcămintea similară celei din Krušovce a fost o soluție întâlnită relativ frecvent, printre altele și pe frescele din Vel’ká Lomnica, Türje sau Ghelnița (în maghiară Gelence, România). Coroana deschisă, decorată cu crini a regelui sfânt este tipică pentru epoca angevină, astfel ne amintește de fresca din Vel’ká Lomnica. O soluție unică a picturii din Krušovce este culoarea roșie atribuită lui Ladislau: în această culoare au fost pictate coroana, scutul, tunica, chiar și valtrapul. Tipul fizionomic cu barba blondă și scurtă a regelui, respectiv calul sur respectă iconografia tradițională a ciclului de pictură murală. În mâna dreaptă, regele ține o suliță lungă, iar în cea stângă un scut roșu și alb cu mai multe săgeți înfipte în acesta. În spatele său se disting figurile a patru cai cenușii și maro în galop, dar, din păcate, călăreții sunt acoperiți de un pilastru baroc, cu toate acestea, putem observa că și asupra lor se abate o ploaie de săgeți.
Continuând către est, următorul fragment descoperit arată războinicul cuman în momentul tragerii cu arcul. La stânga lui apare un soldat în armură, în galop pe un cal sur. În general, cumanul care trage cu arcul apare în partea dreaptă a primei scene de luptă monumentală. Ocazional, însă, precum în Chilieni (în maghiară Sepsikilyén, România), de exemplu, există o a doua scenă separată, în care Ladislau îl atacă pe cuman cu sulița. După dezvelirea completă a picturii murale va deveni clar, care dintre cele două soluții s-a pictat în biserica din Krušovce. Al treilea sondaj deschis a dezvăluit un fragment al luptei corp la corp dintre Sfântul Ladislau și cumanul. Din păcate, lupta lor este acoperită de un pilastru baroc. S-a păstrat însă figura Ladivei, fata salvată de la războinicul cuman, care îl asistă pe Sfântul Ladislau în luptă. Fata cu părul lung blond poartă o rochie roșie cu mâneci verzi. Capul ei este decorat cu o coroană de flori roșii. În mâna sa ține o armă, probabil o bardă. În general, figura Ladivei apare în două scene consecutive în poziție similară, scene care apar după ce, ascultând de sfatul Sfântului Ladislau, fata răpită îl trage pe cuman de pe cal. De obicei, ambele dintre scene sunt incluse în ciclurile din Ungaria de Sus, și apar deja în Vel’ká Lomnica, dar și în exemple ulterioare, precum la Rimavská Baňa sau Poniky (în maghiară Pónik). Prima dintre acestea arată lupta dintre războinicul cuman și Ladislau, în timp ce Ladiva taie în piciorul cumanului cu o bardă, ajutându-l astfel pe rege. În cealaltă scenă, Sfântul Ladislau ține războinicul cuman înfrânt, în timp ce Ladiva îl decapitează. Analizând fresca din Krušovce, poziția și postura fetei, respectiv prezența bărzii semnalează că aceasta trebuie să fie prima dintre cele două scene. Analogii apropiate ale poziționării figurii pot fi văzute printre altele în frescele din Vel’ká Lomnica, Ghelnița și Crăciunel (în maghiară Homoródkarácsonyfalva, România).
Figura elegantă și suplă a Sfântului Ladislau reprezintă o direcție diferită de frescele arhaizate, bizantinizate din pod. După cum s-a menționat deja, anumite detalii caracteristice, cum ar fi coroana deschisă, decorată cu crini, sunt asociate cu picturile murale din prima jumătate a secolului al XIV-lea, mai ales cu cele din Vel’ká Lomnica. Fața simetrică, ușor ovală, poziționarea echilibrată, respectiv niște detalii fine, exigente, cum ar fi pictarea detaliată a cămășii de zale, indică un atelier cu abilități artistice bune. Pictorul a fost dornic să înfățișeze suprafețe cu texturi și materiale diferite, iar alte detalii frumos executate includ părul calului sur sau costumul viu colorat al Sfântul Ladislau. Cu toate acestea, în absența unor analogii strânse, localizarea atelierului, respectiv datarea exactă a frescei sunt greu de stabilit. Fața fin modelată, simetrică și sprânceana rotundă sugerează datarea frescei în secolul al XIV-lea. Însă reprezentarea plină de viață a mișcării depășește eforturile artistice de la începutul secolului. Având în vedere toate acestea, este foarte probabil ca ciclul monumental să fi fost finalizat ceva mai târziu de imaginile din pod, probabil la mijlocul secolului al XIV-lea.
Așa cum au arătat Terézia Kerny, Ivan Gerát, Zsombor Jékely și alții, ciclul Sfântului Ladislau a prezentat triumful idealului cavaleresc, iar răspândirea acestuia a fost strâns legată de nevoile de reprezentare ale seniorului așezării. Pictura murală din Krušovce acoperea registrul median al peretelui nordic al navei, iar datorită poziției sale era cu siguranță vizibilă din tribuna rezervată familiei ctitorului. Comanda pentru ciclul Sfântului Ladislau poate fi legată de mecenatul familiei Korosi, care a contribuit la realizarea a mai multor straturi de pictură murală în biserica din Krušovce. Includerea ciclului Sfântului Ladislau în programul de pictură murală a bisericii a dus inclusiv la modernizarea acestuia, completând, în zona arcului triumfal și în sanctuar, frescele grandioase, dar care reflectau ambițiile artistice ale unei epoci anterioare. Sfântul Ladislau, par excellence un cavaler sfânt, a servit ca model pentru patronul bisericii din Krušovce. Familia Korosi făcea parte din nobilimea mijlocie, strat social căruia aparțineau majoritatea comanditarilor picturilor murale ce-l reprezentau pe Sfântul Ladislau. Deși familia nu a jucat un rol politic cu adevărat important în curtea regală, unii dintre membrii săi au avut cariere deloc neglijabile, cum ar fi Egyed Korosi, care într-o diplomă din 1335 a fost menționat drept palatin.
După ce s-a făcut descoperirea fericită, decaparea tencuielii și dezvelirea ciclului Sfântului Ladislau din Krušovce rămâne sarcina perioadei ce va urma. Pe baza detaliilor descoperite, fresca de dimensiuni mari și de înaltă calitate va fi un adaos valoros corpusului cunoscut până în prezent. Mai mult, principala contribuție a picturii murale din Krušovce este de a sublinia că reprezentarea ciclului Sfântului Ladislau este mai răspândită decât s-a presupus de cercetarea de până acum. Deși, în comparație cu regiunile Gemer sau Spiš, în regiunea Nitra ni s-au păstrat doar câteva fresce din perioada medievală târzie, regiunea oferă mai multe exemple semnificative de reprezentare și patronaj al culturii cavalerești din evul mediu târziu. Figura elegantă, zveltă a Sfântului Gheorghe, ucigătorul balaurului, din Biserica Sfântul Nicolae din Oravská Poruba (în maghiară Poruba), datând de la începutul secolului al XV-lea, prezintă un model al cavalerului perfect similar modelului ciclurilor Sfântului Ladislau. Un alt vestigiu remarcabil este fresca Bisericii Sfântul Iacob din Želiezovce (în maghiară Zselíz) din jurul anului 1388, care înfățișează moartea seniorului local, cavalerul György Becsei Vesszős, în timp ce diavolul și forțele cerești luptă pentru sufletul său. După dezvelirea completă a ciclului Sfântului Ladislau din Krušovce, mult mai mare ca întindere, acesta va fi probabil una dintre cele mai monumentale vestigii ale culturii cavalerești din regiunea Nitra.