Legendă

În mod asemănător Scaunului Secuiesc al Arieșului, în zona nordică și nord-vestică a Cheilor Turzii, memoria regelui Sf. Ladislau este păstrată vie prin legende. Cu toate că legătura dintre Sf. Ladislau și crearea izvorului din adâncimile Cheilor Turzii este cunoscută atât la Sintea, cât și la Tureni, în această microregiune se povestește mai mult despre Fântâna Regelui dintre Petreștii de Jos și Tureni.

Acest izvor este renumit în special în cercul turenilor, comunitatea de aici având convingerea că apa acestuia dispune de proprietăți deosebite. În legendele legate de originile fântânii, regele Sf. Ladislau apare atât în rol activ, cât și pasiv. Într-o anumită măsură este mai frecventă varianta conform căreia apa a țâșnit datorită calului regelui sfânt (acesta și-a lovit botul sau a dat cu copita de piatră), tradiția locală susținând veridicitatea legendei prin forma izvorului și prin amprentele din stâncile din jur.

Unul dintre aceste izvoare a fost loc de pelerinaj atestat încă din perioada medievală. În Evul Mediu, lângă izvor, a fost construită și o capelă, vizitată, conform unei informații documentare, înainte de Reformă de către familiile nobiliare din Petreștii de Jos cu ocazia zilei Sf. Ladislau. Odinioară, Valea Hășdate a fost cel mai important loc sacral din zonă în ceea ce privește tradițiile legate de Sf. Ladislau. Situat pe ruta comercială est-vest, ce ocolea orașul Cluj, este considerat și centrul de propagare al cercului de legende din jurul personajului Sf. Ladislau. Importanța drumului medieval din Valea Hășdate este motivul pentru care numele izvorului Sf. Ladislau din apropierea Cheilor Turzii și a satului Petreștii de Jos a cunoscut o asemenea amploare. Despre el se vorbește probabil și în lucrarea semnată de  Pelbartus de Temesvar Pomerium Sermonum de Sanctis, cea mai timpurie relatare privind acest loc de cult.

Legenda copacului de rozmarin al Sf. Ladislau, cunoscută din culegerile folclorice din zona Tureni, este probabil mai recentă. Tradiția populară pune această legendă în legătură cu pomișorul crescut la marginea Cheilor Turzii și consideră că acesta a răsărit din firul de rozmarin căzut din pălăria regelui. Locuitorii din Tureni susțin că tufa de rozmarin poate fi văzută și în prezent la marginea prăpastiei.

Patrimoniu natural

Nu departe de Cheile Turzii există o altă vale de o frumusețe asemănătoare, dar într-o stare mult mai naturală. Această cheie a fost formată de eroziunea pârâului Racu, alcătuind mai multe forme extreme. În timpul plimbării noastre, pe o distanță de un kilometru și jumătate, din loc în loc putem vedea stânci goale, iar cu câțiva metri mai încolo un perete împodobit cu mii și mii de plante. În zonă sunt nu mai puțin de 30 de peșteri, care în timpul războaielor ofereau adăpost oamenilor din apropiere. Strămoșii noștri au dat nume pline de fantezie stâncilor, peșterilor și cascadelor care se găsesc aici. E ușor să recunoști stânca Câinilor, statuia ”Szent István”, catedrala sau cascada sfântului Vasile.

Flora sa este foarte bogată, botanicii au numărat aproape 500 de specii. Mulțimea este asemănătoare cu flora din Cheile Turzii, însă din cauza microclimei apar câteva specii care pot fi numite rarități ale Turului. Clina calcaroasă este habitatul ideal pentru cimbrișor (din specia Thymus comosus), o specie de plantă (Aurinia saxatilis) cu floarea galbenă și borșișorul protejat (Sempervivum marmoreum). Din păcate, locul pădurilor din împrejurul cheii a fost luat de zona agricolă, însă puținele tufișuri și copacii rămași în apropierea pârâului încă mai păstrează speciile aborigene.  Pe lângă specia dominantă, gorun (Quercus petraea), jugastru și arțar tărtăresc (Acer campestre, A. tataricum) apar și câțiva indivizi de scoruș și scoruș grecesc (Sorbus dacica, S. graeca). Aria este mai colorată, mulțumită câtorva specii de fluturi, precum dungile alb-negru cu pete roșii ale fluturelui tigru (Callimorpha quadripunctaria) sau culorile extravagante ale fluturelui maturna (Euphydryas maturna). Iar mândria zonei este acvila de munte (Aquila chrysaetos), care poate să apară deasupra cheii, dar mai putem vedea din când în când și șoimul călător (Falco peregrinus). Poate fi văzută mai rar, dar cu atât mai des auzită, ciocârlia de pădure (Lullula arborea) și presura galbenă (Emberzia citrinella).

Drumeția pe lângă pârâu este cam dificilă, deoarece nu s-au construit poduri sau locuri special amenajate în zonele unde malul pârâului e mai abrupt. Mulți turiști o iau pe partea dreaptă a apei, care deși nu este mai comodă, dar oferă o priveliște extraordinară deasupra întregii chei.