Pictură murală

Impozanta biserică ridicată în mai multe etape de construcție medievale a suferit daune semnificative în 1909, în urma unui incendiu provocat de un fulger, după care a fost restaurată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice pe baza planurilor lui Ottó Sztehlo. Cu toate acestea, istoricul construirii bisericii prezintă și în prezent multe întrebări problematice, rezolvate parțial de observațiile și cercetările lui Tamás Emődi cu ocazia celei mai recente renovări a bisericii.

Din păcate, nici atunci nu s-a putut efectua o cercetare completă a clădirii. Construirea lăcașului de cult cu cor poligonal, închis cu trei laturi ale unui octogon, se poate data în prima jumătate a secolului al XIV-lea, însă biserica gotică având posibile legături cu arhiepiscopul de Strigoniu, Csanád Telegdi, a fost precedată de o clădire de dimensiuni mai mici. În acea perioadă, nava a fost mult mai scundă, iar micile ferestre gotice ale clădirii au fost înzidite cu ocazia unei reconstruiri gotice ulterioare. Probabil tot atunci a fost construită bolta în plasă sprijinită pe un stâlp central, în stil gotic târziu. Construcția, legată probabil de numele lui István Telegdi, este datată de tabernacolul renascentist din 1507. Lespedea renascentistă de la începutul secolului al XVI-lea a lui István Telegdi, precum și cea a lui Mikós Telegdi din 1560 se află în biserică. De altfel, Miklós Telegdi a fost primul membru al familiei care a trecut la protestantism, după care biserica a aparținut congregației reformate. Distrugerea bisericii a avut loc probabil în 1660. În locul bolților prăbușite s-a construit un tavan de lemn, respectiv s-a ridicat o tribună pictată, care însă este cunoscută doar din desenul lui Storno Ferenc realizat în 1879. Avem informații despre o renovare amplă a bisericii în 1724, iar amvonul pictat de zidărie se realizează în 1742. În biserică s-au păstrat două epitafuri sculptate și pictate de la cumpăna secolelor XVIII-XVIII, considerate a fi o raritate în cadrul patrimoniului din Ungaria. Turnul a fost ridicat între 1791 și 1793. În 1881, cu ocazia unei reparații, s-au descoperit picturi murale medievale pe arcul triumfal și peretele sudic al navei, care au fost restaurate de József Huszka conform standardelor vremii, ceea ce a presupus o reconstituire și repictare aproape completă a suprafețelor. În anul 1909, biserica a ars ca urmare a unei lovituri de trăsnet, moment în care, pe baza planurilor lui Ottó Sztehlo, s-a reconstruit bolta gotică târzie din beton armat cu plasă rabiț, care însă nu respectă în mod fidel starea inițială. Tot cu acea ocazie s-au reconstruit mulurile ferestrelor navei, însă picturile murale puternic degradate nu au mai fost restaurate. Cele mai deteriorate dintre acestea au fost văruite.

Odinioară și fațada sudică a bisericii a fost decorată de fresce, dintre care se mai puteau vedea o reprezentare Vir Dolorum cu brațele întinse și o figură în poziție închinată, însă această pictură murală de dimensiuni mari este, din păcate, acum distrusă.

Pe latura sudică a arcului triumfal, în registrul superior, apar îngerii cu uneltele patimilor lui Isus, sub care se află șase apostoli. Mai jos se poate vedea scena Judecății de Apoi în care sufletele damnate sunt izgonite în iad de arhanghelul Mihail. În registrul inferior se poate vedea un episcop sfânt cu mâinile ridicate pentru binecuvântare. Pe peretele sudic al navei se găsesc scenele Bunavestire, Încoronarea Fecioarei Maria, una dintre minunile Sfântului Nicolae, un călugăr sfânt, iar între cele două ferestre timpurii înzidite, Sfântul Ladislau, Sfântul Ștefan și Sfântul Emeric. Aceste scene sunt înconjurate de chenare cu decorații alternante între forme simple, cu linii și modele bogat ornamentate. Motivele cu forme bogate și culori intense sunt continuate în ambrazurile ferestrelor timpurii.

Cultul celor trei regi sfinți – ca de altfel și reprezentarea lor în ansamblu – s-a format și s-a intensificat în perioada dinastiei angevine, mai ales în timpul domniei lui Ludovic cel Mare.

La Tileagd, figurile înfățișate în poziție frontală sunt încadrate de o arhitectură cu închidere semicirculară. Îmbrăcămintea acestora este identică, diferențierea fiind realizată prin cromatică. Figurile se pot identifica pe baza atributelor lor, conform soluției utilizate în mod obișnuit. Sfântul Ladislau se află pe partea stângă și ține în mâna dreaptă o bardă cu mâner scurt, însă în timpul distrugerii feței sale s-a pierdut întregul cap al figurii.

Patrimoniu natural

Din punct de vedere ecologic, regiunea Tileagd are habitate foarte valoroase care au nevoie de atenție sporită. Din perspectiva gospodarilor, câmpia este numai ideală pentru agricultură, dealurile pentru viticultură, iar apele pentru piscicultură. Însă pe lângă toate acestea, zona oferă un adăpost optim pentru numeroase plante și animale, care sunt la fel de importante precum și economia agricolă.

Dintre toate habitatele, cea mai multă atenție merită aria Crișului Repede (ROSCI0050), situată la est de localitate, care face parte din proiectul Natura 2000 din 2006. Zona este delimitată de Crișul Repede și de un bazin uriaș. Apele sunt populate de foarte multe specii de pești, dintre care merită amintită zglăvoaca (Cottus gobio). Odinioară, era atât de răspândit, încât oamenii l-au pescuit numai cu bâte, însă în zilele noastre are o valoare foarte puternică datorită faptului că atrage atenția asupra lipsei de protecție a peștilor din România, primind titlul, din acest motiv, de ”Peștele anului” în 2006. O altă specie la fel de importantă ar fi boarța (Rhodeus sericeus amarus), cu culorile sale uimitoare de care nu doar oamenii se pot minuna, deoarece peștele asigură prezența scoicii-mici-de-râu (Unio crassus), o specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie în apele Crișului Repede. Larvele mărunte ale scoicilor supraviețuiesc pe branhiile boarțelor, care se dezvoltă în scoicile părăsite în ape.

Din cauza regulării scurgerii râurilor, din mlaștina de odinioară a rămas numai o pătrime din ce a fost. Dar și această mică parte are o importanță destul de mare, căci oferă adăpost pentru mai multe animale protejate, cum ar fi broasca-țestoasă de mlaștină (Emys orbicularis), tritonul comun (Triturus vulgaris) sau buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina) și buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata).

În timp de iarnă, partea bazinului neînghețat este locul de popas al multor păsări migratoare, precum rața neagră (Melanitta nigra) și ferestrașul moțat (Mergus serrator).